Mai demult, am uitat o banana intr-un frigider in casa de la tara, in care nu urma sa ma intorc decit peste ceva timp. La intoarcere, banana colcaia de viermi. Chestie care m-a trimis cu gindul la cartea ta. Generatia X. O carte nascuta precum viermii din banana societatii de consum. Pentru ca altfel, fara acest context, aceasta carte nu prea are nici un rost. Personajele sint toate niste fantose care vomita povesti cu mesaj. Replicile sint toate la fel: cool-ironice. Nimic nu are adincime. Toate cadrele sint plate. Asta pentru ca, nu-i asa?, fix la fel sta treaba si cu societatea noastra… Sorry, I don’t buy it! N-am putut sa termin cartea. Viermii din banana ma ingretoseaza. Cartea ta o fi un strigat de revolta, dar si revolta asta e de mult mainstream si vinde al naibii de bine. In rest, se poate porni o intreaga discutie sociologica de la ea (chiar Dilema a avut de curind un dosar pe tema asta), mai ales ca la noi abia acum se contureaza o astfel de generatie.

Draga Douglas Coupland, singurul lucru care mi-a placut din carte au fost notele de subsol, acele explicatii (evident, cool-ironice) ale unor fenomene & trairi corporatiste. Citeva exemple: bambificare, negarea lui “acum”, succesofobie, boxa vitelului pus la ingrasat, emigrare din cladiri bolnave, ceata puterii, terorismul consensului, McJug.

Cred ca as fi preferat sa citesc un eseu pornind de la ele decit un roman de felul asta.

P.S. Daca te intrebi ce am facut cu banana aia adevarata: am aruncat-o la gunoi, dupa care m-am dus pe un deal sa culeg mure. Sorry, poate daca eram corporatista de-aia adevarata, as fi avut mai multe empatie pentru carti de felul asta!