… dar nu este, pentru ca mi s-ar fi parut, nu stiu de ce, usor impudic. Poate pentru ca tot ce scrie domnul acesta mi se pare, pur si simplu, coplesitor. Prima carte a fost “Intoarcerea caravelelor”, intr-o iarna. O carte de numai o suta si ceva de pagini, pe care am citit-o in mai mult de o luna, putin cite putin, ca si cum ai minca serbet pe ascuns dintr-un borcan pus la pastrare in camara (dar nu pentru ca ar fi fost lesinator de dulce, ci teribil de dens).

Acum, dupa ce am terminat “Ordinea naturala a lucrurilor”, declar cu mina pe inima ca as vrea sa citesc numai Antunes pina la sfirsitul vietii. Citeva motive care mie-mi sint suficiente: povestile intretesute (ca o dantelarie al carei model trebuie sa-l descoperi singur, in timp, pentru ca la prima vedere pare greu de descifrat), poezia picurata in fiecare rind ca o licoare magica, ardoarea cu care istoriseste orice amanunt, forta pe care o au lucrurile grave balansata perfect de ludicul suprarealist al unor scene si, last but not least, Portugalia lui Antunes, Portugalia fierbinte si magica care se proiecteaza deasupra cuvintelor si paginilor si pe care aproape o simti aievea.

Inutil sa mai spun cit de violent imi doresc sa vad si sa simt Lisabona de-adevaratelea…

P.S. 1 Numai din vina unui anume post de pe blogul tlonienilor si a muzicii care bintuie non-stop in lacasul acestora, am ajuns sa fiu din nou “tripata” pe David Bowie

P.S.2 Constat ca nu prea am trimis SMS-uri doamnelor si domnisoarelor scriitoare. Din motive obscure, prezenta lor este destul de slab reprezentata in biblioteca mea… Ma gindeam, dintr-un puseu de corectitudine politica, sa remediez situatia. Any suggestions?