… si am tot vrut sa pun niste versuri din cartea asta, dar niciodata nu reuseam sa ma hotarasc care anume. aproape ca nu e pagina in care sa nu-mi placa ceva. si, ah, nu stiam ca poezia poate sa ma si binedispuna in asa fel :)

deci, la intimplare, pe sarite si alandala:

cit mai sint inca pe pace eu imi spun: bine-am venit

nu credeam s-ajung
a munci vreodata

ma indoiesc ca sa gindesc, gindesc ca sa exist, exist ca sa
scriu, scriu ca sa nu mai gindesc
ca sa traiesc cum traiesc
pentru gloria si/sau batjocura versului romanesc

altul mama nu va mai face, ziceti mersi ca e pace (cum nu
pentru multa vreme era daca-n loc de mandea un gingis han
va nastea).

cea mai intima pornire a mea: a renunta: s-o las balta
e dorinta mea cea mai veche si mai inalta

moartea, ca si soldatul, nu are viata personala
moartea, ca si viata, e o pierdere de vreme (si, pe alocuri,
de viata.)

astept sa dispar nu fac nimic, sint nimicul, sint tot, sint ceva
sint nimeni, sint cineva, sint un gind al meu cu privire la
iubita mea sint ce se vede pe ecran: o mina care trage din
raft un volum de stefan agopian: tache de catifea, o mina
miscind un volan pe-o sosea dintr-un stat american