(SMS aparut in Dilemateca de iunie, ca raspuns la ancheta lui Marius Chivu. Dilemateca pe care mi-am cumparat-o de dimineata de la chiosc si apoi am uitat-o pe scaun in sala de asteptare la doctor, fara sa fi apucat sa citesc nimic, nici macar ce-au raspuns vecinii de blogosfera)

Deci, reiau:

Draga Matei Florian,

Nu ţi-am scris pînă acum nimic despre cartea ta, “Şi Hams şi Regretel”, pe blogul meu de SMS-uri pentru scriitori, aşa că o fac chiar aici, în paginile acestei reviste serioase, ca răspuns la o anchetă blogger-istică.

Dragă Matei Florian, unul dintre motivele pentru care nu ţi-am trimis nici un SMS este că nu ştiu cum să vorbesc despre o carte atît de frumoasă. Nu mă pricep deloc să decupez şi să lipesc etichete literare, să încadrez, să dau verdicte, să scormonesc după amănunte biografice şi referinţe livreşti. De altfel, nici nu e treaba mea să fac asta… Treaba mea de cititor cu blog e să mă entuziasmez cînd vreau eu, să zîmbesc amuzată sau înduioşată (piticii coloraţi au darul ăsta, de a smulge zîmbete), să nu-mi fie frică de lacrimi (picioarele pare se pricep de minune să-ţi rupă inima), să vibrez la tristeţi şi disperări, să fac pot să fac ţuşti! într-o poveste halucinantă şi sfîşietoare şi înapoi, în realitatea destul de seacă, în care scriitorii se refugiază în munţi şi cititorii pe bloguri.

Dragă Matei Florian, cartea ta a fost pentru mine o călătorie intensă şi scurtă (am citit-o cu nerăbdare într-o după-amiază foarte ploioasă). A fost ca şi cum m-aş fi dat într-un carusel descoperit în mijlocul unui parc de distracţii bizar, genul de parc pe lîngă care unii oamenii trec nepăsători. Pentru că-mi place la nebunie să mă dau în carusel pînă ameţesc de tot, e limpede de ce pentru mine cartea ta a fost una dintre cele mai frumoase. Nu doar româneşti, şi nu doar de anul trecut.

 Vera

Advertisements