De fapt, nu vreau sa-ti scriu tie, ci eroinelor tale, care mi se pare ca sint, toate trei, fatete ale aceleiasi femei. Yaraah, Naama si Ella. Trei femei pe care le-am iubit si le-am urit, pe care mi-a venit sa le smulg dintre paginile cartilor, sa le imbratisez, sa le sterg lacrimile, sa le zgudui, sa le trag palme si iar sa le imbratisez, ca un fel de sora a lor, care le intelege nebunia si vulnerabilitatea si neputinta si disperarea si fericirea, ca o sora care a fost acolo cu ele, care s-a intepat de atitea ori in spinii care invelesc orice iubire, care a adunat cioburi si a incercat sa le lipeasca, sperind ca lucrurile se rezolva asa, care s-a lasat purtata de torente imposibil de stapinit, de regrete, de sperante, de sentimente care se contrazic, de vorbe dure si taioase ca pietrele si tandreturi vindecatoare.

Dragele mele, cred ca mult timp n-o sa mai pot citi nimic altceva…