You are currently browsing the tag archive for the ‘matei florian’ tag.

(SMS aparut in Dilemateca de iunie, ca raspuns la ancheta lui Marius Chivu. Dilemateca pe care mi-am cumparat-o de dimineata de la chiosc si apoi am uitat-o pe scaun in sala de asteptare la doctor, fara sa fi apucat sa citesc nimic, nici macar ce-au raspuns vecinii de blogosfera)

Deci, reiau:

Draga Matei Florian,

Nu ţi-am scris pînă acum nimic despre cartea ta, “Şi Hams şi Regretel”, pe blogul meu de SMS-uri pentru scriitori, aşa că o fac chiar aici, în paginile acestei reviste serioase, ca răspuns la o anchetă blogger-istică.

Dragă Matei Florian, unul dintre motivele pentru care nu ţi-am trimis nici un SMS este că nu ştiu cum să vorbesc despre o carte atît de frumoasă. Nu mă pricep deloc să decupez şi să lipesc etichete literare, să încadrez, să dau verdicte, să scormonesc după amănunte biografice şi referinţe livreşti. De altfel, nici nu e treaba mea să fac asta… Treaba mea de cititor cu blog e să mă entuziasmez cînd vreau eu, să zîmbesc amuzată sau înduioşată (piticii coloraţi au darul ăsta, de a smulge zîmbete), să nu-mi fie frică de lacrimi (picioarele pare se pricep de minune să-ţi rupă inima), să vibrez la tristeţi şi disperări, să fac pot să fac ţuşti! într-o poveste halucinantă şi sfîşietoare şi înapoi, în realitatea destul de seacă, în care scriitorii se refugiază în munţi şi cititorii pe bloguri.

Dragă Matei Florian, cartea ta a fost pentru mine o călătorie intensă şi scurtă (am citit-o cu nerăbdare într-o după-amiază foarte ploioasă). A fost ca şi cum m-aş fi dat într-un carusel descoperit în mijlocul unui parc de distracţii bizar, genul de parc pe lîngă care unii oamenii trec nepăsători. Pentru că-mi place la nebunie să mă dau în carusel pînă ameţesc de tot, e limpede de ce pentru mine cartea ta a fost una dintre cele mai frumoase. Nu doar româneşti, şi nu doar de anul trecut.

 Vera

Intrerupem programul de SMS-uri pentru o transmisiune aproape-in-direct de la Festivalul de literatura (www.filb.ro) care se intimpla zilele astea la Clubul Taranului. 

In seara a doua am vazut asa:

– un moderator care a facut atitea gafe si incurcaturi incit a devenit aproape simpatic si aproape iti parea rau ca se termina pentru ca ai fi vrut sa-l mai asculti ca sa mai rizi nitel
– un  Phillip O’Ceaillagh foarte simpatic si relaxat ale carui raspunsuri si povesti (cea despre iubita din Iran care citea Coelho sau despre cele doua doamne irlandeze care au hotarit sa-i mai dea o sansa, in ciuda faptului ca il considerau un mare misogin) au fost mult mai misto decit fragmentul pe care l-a citit (care se invirtea in jurul unei gagici si-a unei pizza proaste)
– un scriitor bulgar (netradus inca la noi) care a reusit sa fie plicticosenia intruchipata, atit la scris cit si la oral. in plus, asa cum se intimpla in astfel de cazuri, a vorbit si foarte mult.
– un Matei Florian absolut delicios cu povestea lui despre un pitic peltic pe nume Usi, din noua carte cu pitici care se cheama “Si Hams si Regretel” (Hams cu M, nu cu N). Presimt o serie de SMS-uri catre pitici, precum si catre autor 🙂
– doi autori foarte misto, fiecare in felul lui (unul haios si altul grav), pe care regret ca nu i-am citit pina acum: Radu Pavel Gheo si Razvan Petrescu. Am aflat de la ei cum se vedeau filmele porno, inainte de 89, pe programele sirbesti, cum se pune la cale un jaf armat, cit de importanti sint bunicii in viata unui om si cum sa te sui intr-un copac in asteptarea unui interviu pentru o slujba.
– citeva discursuri de inceput mai lungi decit ar fi trebuit, dar noroc ca lucrurile au sfirsit prin a fi firesti si relaxate
– desigur, covrigii tari pe care i-a remarcat si Dragos
– savantul are par pe frunte, voi reveni cu amanunte.