Hai te rog io, grabeste si tu povestea putin si ajungi mai repede in Orasul Soarelui. La cit am asteptat cartea asta (de-abia acu un an am vazut pe net ca povestea nu se opreste atunci cind te-ai apucat tu sa-nveti sa citesti si sa-i trimiti scrisorete lu’ Ochi Albastri, dragutza fata, poate nitel cam tocilara, chiar voiam sa-ti spun ca pare genul care vrea cu orice pret sa faca oamenii mai buni, sa-i invete cum se tine corect furculita pentru peste, maine-poimaine te trezesti ca-ti spune si cu ce sa te-mbraci, te convinge sa-ti schimbi freza, sa lasi mersul la pescuit si s-o insotesti la teatru! in fine…), sa revenim, asadar invatasesi sa scrii si-i trimiteai scrisorele domnisoarei cu ochi albastri, mocnea o idila printre rinduri, ceea ce era kinda cool, si-apoi brusc a venit The End (sau, ma rog, Konetz), ce ciuda mi-a fost, voiam sa nu se mai termine, am colorat toate desenele din carte cu carioca, am scris dedesubt cu creionul toate numele personajelor, am dormit cu cartea sub perna, am facut tot ce se putea face, dar nimic! Si-uite ca abia acuma, s-a dus naibii copilaria intre timp, apare continuarea povestii, am dat sfoara-n tara si pe Facebook (o chestie SF pentru tine), cine ajunge prima-n librarie sa-mi ia si mie un exemplar, vezi si tu ca-i o carte galbena, a aparut la Humanitas, da da, daca te grabesti putin o mai prinzi la Bookfest, si din zbor te rog sa prinzi si cartea a treia din doraminodora si lunabetiluna, aia cu pestepestemamaligaprapadeste!

Hai sa-ti spun direct ca nu mai merge cu ocolisuri! Te rog frumos sa nu ma dezamagesti! Unde-s prietenii tai, unde-i Stietot, Tintisoara aia n-are nici sare nici piper nici marar nici patrunjel si Murdarici e asa stereotip, parca facut dinadins ca sa-nvete copiii sa se spele pe maini inainte de masa. Si nu-i vorba c-am crescut io si aplic alta grila de receptare (bleah, scuze pentru aceste cuvinte!). Nu, pe bune, nu mai zic nimic, ma duc sa citesc mai departe si promit ca o sa am incredere in tine!